Calitate in educatie si formare profesionala

Competenţe-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii

Într-o societate bazată pe cunoaştere, competenţele-cheie sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini adecvate fiecărui context au un rol fundamental în cazul fiecărui individ. Acestea asigură o valoare adăugată pentru piaţa muncii, coeziunea socială şi cetăţenia activă, oferind flexibilitate şi adaptabilitate, satisfacţie şi motivaţie. Întrucât toată lumea ar trebui să le dobândească, această recomandare propune un instrument de referinţă pentru ţările Uniunii Europene (UE), pentru a asigura integrarea deplină a acestor competenţe-cheie în cadrul strategiilor şi infrastructurilor ţărilor respective, în special în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii.

Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii).

SINTEZĂ

Competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă o combinaţie a cunoştinţelor, a abilităţilor şi a atitudinilor adecvate fiecărui context. Acestea sunt necesare în special pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziunea socială, cetăţenia activă şi ocuparea forţei de muncă.

Competenţele-cheie sunt esenţiale într-o societate bazată pe cunoaştere şi garantează mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte forţa de muncă, permiţându-i acesteia să se adapteze mai rapid la modificările constante care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată. Aceste competenţe reprezintă, de asemenea, un factor major în inovaţie, productivitate şi competitivitate şi contribuie la motivaţia şi satisfacţia angajaţilor, precum şi la calitatea muncii.

Competenţele-cheie ar trebui dobândite de către:

  • tinerii aflaţi la sfârşitul perioadei obligatorii de învăţământ şi formare; competenţele-cheie i-ar pregăti pe aceştia pentru viaţa adultă, în special pentru câmpul muncii, constituind totodată o bază pentru continuarea învăţării;
  • adulţi pe tot parcursul vieţii, printr-un proces de dezvoltare şi actualizare a abilităţilor.

Dobândirea competenţelor-cheie se încadrează în principiile de egalitate şi acces pentru toţi. Acest cadru de referinţă vizează, de asemenea, mai ales grupurile dezavantajate al căror potenţial educaţional necesită sprijin. Exemplele de astfel de grupuri includ persoanele cu abilităţi de bază reduse, cele care părăsesc şcoala de timpuriu, şomerii pe termen lung, persoanele cu dizabilităţi, migranţii etc.

 

 

Opt competenţe-cheie

Acest cadru defineşte opt competenţe-cheie şi descrie cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile esenţiale legate de fiecare dintre acestea. Aceste competenţe-cheie sunt:

  • comunicarea în limba maternă, care reprezintă capacitatea de a exprima şi interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte şi opinii, atât în formă orală, cât şi în formă scrisă (ascultare, vorbire, citire şi scriere) şi de a interacţiona lingvistic într-un mod adecvat şi creativ într-o serie completă de contexte culturale şi sociale;

 

  • comunicarea în limbi străine, care, pe lângă dimensiunile principale ale abilităţilor de comunicare în limba maternă, implică şi abilităţile de mediere şi înţelegere interculturală. Nivelul de cunoştinţe depinde de mai mulţi fctori şi de capacitatea de ascultare, vorbire, citire şi scriere;

 

  • competenţa matematică şi competenţe de bază privind ştiinţa şi tehnologia. Competenţa matematică este capacitatea de a dezvolta şi a aplica gândirea matematică pentru rezolvarea diferitor probleme în situaţii cotidiene, accentul punându-se pe proces, activitate şi cunoştinţe. Competenţele de bază privind ştiinţa şi tehnologia se referă la stăpânirea, utilizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi a metodologiilor de explicare a lumii înconjurătoare. Acestea implică o înţelegere a schimbărilor cauzate de activitatea umană şi a responsabilităţii fiecărui individ în calitate de cetăţean;

 

  • competenţa digitală implică utilizarea cu încredere şi în mod critic a tehnologiei din societatea informaţională (TSI) şi deci abilităţile de bază privind tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC);

 

  • capacitatea de a învăţa procesul de învăţare este legată de învăţare, de abilitatea omului de a-şi urmări şi organiza propria învăţare, fie individual, fie în grupuri, conform nevoilor proprii, precum şi de conştientizare a metodelor şi a oportunităţilor;

 

  • competenţe sociale şi civice. Competenţele sociale se referă la competenţele personale, interpersonale şi interculturale şi toate formele de comportament care permit fiecărei persoane să participe în mod eficace şi constructiv la viaţa socială şi profesională. Aceste competenţe sunt legate de bunăstarea personală şi socială. Este esenţială înţelegerea codurilor de conduită şi a obiceiurilor din diferite medii în care activează persoanele. Competenţele civice, în special cunoaşterea conceptelor şi a structurilor sociale şi politice (democraţie, justiţie, egalitate, cetăţenie şi drepturi civile), fac posibilă participarea activă şi democratică a oamenilor;

 

  • simţul iniţiativei şi al antreprenoriatului reprezintă capacitatea de a transforma ideile în acţiune. Acest simţ presupune creativitate, inovaţie şi asumarea unor riscuri, precum şi capacitatea de a planifica şi gestiona proiectele în vederea atingerii obiectivelor. Persoana este conştientă de contextul propriei sale activităţi şi este capabilă să valorifice oportunităţile apărute. Acesta este fundamentul pentru achiziţia unor abilităţi şi cunoştinţe mai specializate, de care au nevoie cei care instituie sau contribuie la o activitate socială sau comercială. Acest lucru ar trebui să includă conştientizarea valorilor etice şi promovarea bunei guvernări;

 

  • conştiinţa şi expresia culturală, care implică aprecierea importanţei expresiei culturale a ideilor, a experienţelor şi a emoţiilor printr-o serie de canale (muzică, teatru, literatură şi arte vizuale).

Toate aceste competenţe-cheie sunt interdependente, iar accentul se pune, în fiecare caz, pe gândirea critică, creativitate, iniţiativă, rezolvarea problemelor, evaluarea riscurilor, luarea deciziilor şi gestionarea constructivă a sentimentelor.

Un cadru de referinţă european pentru ţările Uniunii Europene (UE) şi pentru Comisie

Aceste competenţe-cheie oferă un cadru de referinţă în sprijinul eforturilor depuse la nivel naţional şi european pentru atingerea obiectivelor pe care le definesc. Acest cadru se adresează în primul rând factorilor politici, furnizorilor de servicii de educaţie şi formare, angajatorilor şi persoanelor care învaţă.

El este un instrument de referinţă pentru ţările UE şi pentru politicile acestora de educaţie şi formare. Ţările UE ar trebui să încerce să se asigure:

  • că educaţia şi formarea iniţială oferă tuturor tinerilor mijloacele de a-şi dezvolta competenţele-cheie până la un nivel care să îi pregătească pentru viaţa adultă şi profesională, constituind astfel şi o bază pentru învăţarea viitoare;

 

  • că se iau măsuri adecvate pentru tinerii care sunt dezavantajaţi în procesul de învăţare, astfel încât aceştia să îşi poată atinge potenţialul educaţional;

 

  • că adulţii îşi pot dezvolta şi actualiza competenţele-cheie pe tot parcursul vieţii, în special grupurile-ţintă prioritare, cum ar fi persoanele care au nevoie să îşi actualizeze competenţele;

 

  • că există o infrastructură adecvată pentru continuarea educaţiei şi a formării adulţilor, că există măsuri pentru asigurarea accesului la educaţie şi formare şi pe piaţa muncii şi că persoanelor care învaţă li se asigură sprijin în funcţie de nevoile şi competenţele lor specifice;

 

  • în ceea ce priveşte coerenţa ofertei de educaţie şi formare pentru adulţi prin legături strânse între politicile în cauză.

Cadrul de referinţă constituie baza acţiunilor la nivel comunitar, în special în cadrul programului de lucru Educaţie şi formare 2010 şi, într-un context mai general, în cadrul programelor comunitare în domeniul educaţiei şi formării. În acest sens, Comisia ar trebui să depună eforturi speciale pentru:

  • a ajuta ţările UE să îşi dezvolte sistemele de educaţie şi formare, să aplice cadrul de referinţă pentru facilitarea învăţării reciproce şi a schimbului de bune practici şi pentru monitorizarea evoluţiei şi raportarea progreselor prin rapoartele intermediare privind programul de lucru Educaţie şi formare 2010;

 

  • a utiliza cadrul de referinţă pentru punerea în aplicare a programelor comunitare de educaţie şi formare, asigurându-se că aceste programe promovează dobândirea competenţelor-cheie;

 

  • a utiliza cadrul de referinţă pentru a pune în aplicare politicile legate de Comunitate (cele privind ocuparea forţei de muncă, tineretul, politicile culturale şi sociale) şi pentru a întări legăturile cu partenerii sociali şi cu alte organizaţii active în domeniile respective;

 

  • a evalua, până în decembrie 2010, impactul cadrului de referinţă în contextul programului de lucru Educaţie şi formare 2010, precum şi experienţa dobândită şi implicaţiile pentru viitor.

Context

Competenţele-cheie sunt esenţiale datorită caracterului lor transversal. Ele asigură valoare adecvată pentru ocuparea forţei de muncă, coeziunea socială sau tineret (Pactul european pentru tineret), ceea ce explică importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii din punctul de vedere al adaptării la schimbare şi al integrării.Criteriile de referinţă, care fac posibilă evaluarea creşterii performanţelor europene, au fost prezentate într-un raport din 2005 cu rezultate contrastante.

Ca reacţie la preocupările exprimate în cadrul Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 şi repetate în strategia de la Lisabona revizuită din 2005, competenţele-cheie fac parte din obiectivele programului de lucru Educaţie şi formare 2010, ale Comunicării Comisiei din 2001 privind realizarea unui spaţiu european al învăţării pe tot parcursul vieţii şi ale rezoluţiei ulterioare a Consiliului, adoptate în 2002. Ultimele două dintre acestea formulează propuneri specifice pentru a face din competenţele-cheie o prioritate pentru toate grupele de vârstă. Raportul interimar comun din 2004 privind evoluţia programului de lucru Educaţie şi formare 2010 a susţinut importanţa formulării unor principii şi referinţe europene comune.

 

Cadrul european de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie şi formare profesională

Recomandarea stabileşte un nou instrument de referinţă menit să sprijine statele membre şi ţările participante pentru a dezvolta, îmbunătăţi, orienta şi evalua calitatea propriilor sisteme de educaţie şi formare profesională. Cadrul european de referinţă pentru asigurarea calităţii este menit să stimuleze transparenţa şi, astfel, mobilitatea, oferind un instrument comun pentru dezvoltarea unor practici de gestionare a calităţii.

ACT

Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie şi formare profesională [Jurnalul Oficial C 155 din 8.7.2009].

SINTEZĂ

Cadrul european de referinţă pentru asigurarea calităţii este un nou instrument de referinţă menit să sprijine autorităţile statelor membre să promoveze şi să monitorizeze îmbunătăţirea sistemelor lor de educaţie şi formare profesională (EFP).

Mecanismele de asigurare a calităţii pot fi folosite ca o abordare sistematică pentru modernizarea sistemelor educaţionale, în special prin îmbunătăţirea eficacităţii formării. Prin urmare, acestea ar trebui să stea la baza fiecărei iniţiative politice în domeniul EFP.

Statele membre sunt invitate să dezvolte şi să utilizeze acest instrument în mod voluntar. Principalii utilizatori ai cadrului de referinţă vor fi autorităţile naţionale şi regionale, precum şi organismele publice şi private responsabile cu asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii EFP.

Aplicare

Ca instrument de referinţă, cadrul oferă sugestii metodologice pentru a ajuta statele membre să evalueze în mod clar şi coerent dacă măsurile necesare pentru îmbunătăţirea calităţii sistemelor lor EFP au fost implementate şi dacă este necesară revizuirea acestora.

Metodologia propusă de cadrul de referinţă se bazează pe:

  • un ciclu care constă din patru faze (planificare, punere în aplicare, evaluare şi revizuire) descrise pentru furnizorii/sistemele EFP;

 

  • criterii de calitate şi descriptori reprezentativi pentru fiecare fază a ciclului (anexa I);

 

  • indicatori comuni pentru evaluarea obiectivelor, metodelor, procedurilor şi rezultatelor formării – unii indicatori trebuie să se bazeze pe date statistice, iar alţii sunt de ordin calitativ (anexa II).

Recomandarea pune accentul pe o cultură a îmbunătăţirii calităţii şi a responsabilităţii la toate nivelurile, şi anume la nivelul sistemelor EFP, al furnizorilor EFP şi la nivelul acordării calificărilor. Cadrul european de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie şi formare profesională acordă importanţă autoevaluării sistematice. Cadrul include mecanisme de evaluare internă şi externă care trebuie definite de statele membre. Aceasta va permite colectarea de feedback în legătură cu progresele realizate.

Pe baza cadrului de referinţă, statele membre ar trebui să dezvolte abordări pentru îmbunătăţirea sistemelor lor naţionale de asigurare a calităţii, până cel târziu la 18 iunie 2011. Toate părţile interesate ar trebui să se implice în această activitate de dezvoltare.

Reţeaua europeană de asigurare a calităţii

Recomandarea încurajează statele membre să participe în mod activ la Reţeaua europeană de asigurare a calităţii în educaţie şi formare profesională, ca o bază pentru dezvoltarea în continuare a unor principii şi instrumente comune în vederea îmbunătăţirii calităţii EFP la nivel naţional, regional şi local.

De asemenea, recomandarea încurajează statele membre să desemneze puncte naţionale de referinţă pentru asigurarea calităţii EFP, care să reunească organismele competente şi să implice toate părţile interesate la nivel naţional şi regional. Aceste puncte de referinţă ar trebui să promoveze dezvoltarea dinamică şi concretă a cadrului la nivel naţional, să sprijine autoevaluarea statelor membre şi a activităţii reţelei şi să disemineze informaţiile relevante tuturor părţilor interesate.

Context

Cadrul european de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie şi formare profesională face parte dintr-o serie de iniţiative europene menite să încurajeze mobilitatea. Acesta va facilita punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor (CEC) şi a Sistemului european de credite pentru educaţie şi formare profesională (ECVET).

Recomandarea este un răspuns la rezoluţiile Consiliului European de la Barcelona din 2002, care a stabilit drept obiectiv ca sistemele europene de educaţie şi formare să devină o referinţă la nivel mondial până în 2010. Aceasta se înscrie, de asemenea, în contextul procesului de la Copenhaga pentru relansarea cooperării în domeniul educaţiei şi formării profesionale.