Noua lege pentru formarea profesională continuă

 

Formarea profesională continuă reglementată printr-o nouă lege

Precizare privind răspunderea: Aceste informaţii sunt difuzate ca un serviciu către public; ele nu au fost elaborate sau aprobate de către Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă. Responsabilitatea pentru conţinut aparţine exclusiv autorilor.

După trei runde de dezbateri şi trei seminarii regionale la care au participat partenerii sociali, proiectul noii legi privind formarea profesională continuă a fost finalizat şi în prezent parcurge procedurile de adoptare. În esenţă, noua lege redefineşte conceptele specifice în domeniu conform dezvoltărilor europene, stabileşte responsabilităţile instituţionale privind organizarea, autorizarea şi furnizarea serviciilor de formare profesională, asigură reglementarea Cadrului Naţional al Calificărilor.

De ce o nouă lege?

În luna aprilie 2004, Guvernul României şi-a asumat în faţa Comisiei Europene obligaţia implementării unui Cadru Naţional al Calificărilor, destinat să asigure coerenţa formării profesionale iniţiale şi continue, în vederea promovării învăţării pe tot parcursul vieţii.

Ulterior, în noiembrie 2006, miniştrii educaţiei din Statele Membre ale Uniunii Europene au căzut de acord asupra asigurării şi îmbunătăţirii calităţii formării profesionale vocaţionale (VET), precum şi pentru implementarea unor instrumente comune până în anul 2010.

În prezent, există în România Legea 132/1999 de înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor (CNFPA), precum şi două ordonanţe de guvern din anii 2000 şi 2004 privind formarea profesională a adulţilor. La acestea se adaugă alte trei hotărâri de guvern pentru normele metodologice de aplicare şi opt ordine ale miniştrilor muncii şi educaţiei şi cercetării.

Deşi au fost realizate progrese considerabile în îndeplinirea angajamentelor interne şi externe asumate de către guvern, a fost semnat un acord tripartit guvern - patronate - sindicate referitor la Cadrul Naţional al Calificărilor (2005), legislaţia existentă este dificil de utilizat, neexistând încă o concepţie care să asigure integrarea instituţiilor existente, implicarea, cooperarea şi coerenţa între toate părţile interesate.

Noua reglementare, răspunde şi altor cerinţe formulate în timp de partenerii sociali, modificând Legea 132/1999 şi abrogând celelalte reglementări menţionate anterior.

Schimbările înscrise în noua lege

Actualul proiect de lege propune între altele:

  • redefinirea unor concepte specifice formării profesionale continue, asigurând convergenţa cu dezvoltările europene;
  • clarificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor instituţionale;
  • reorganizarea procesului de autorizare a furnizărilor de formare profesională şi a comisiilor de autorizare a acestora;
  • crearea premiselor necesare pentru implementarea calităţii sistemului în concordanţă cu Cadrul Comun European de Asigurare a Calităţii pentru Educaţie şi Formare Profesională şi pentru realizarea Cadrului Naţional al Calificărilor corelat cu cel european.

Impact social – economic

Legea conţine prevederi care, în esenţă, urmăresc:

  • promovarea şi facilitarea învăţării pe tot parcursul vieţii, pe baza principiului garantării accesului oricărei persoane la formarea profesională continuă şi la evaluarea şi certificarea competenţelor dobândite;
  • elaborarea şi implementarea unor programe de formare profesională continuă, centrate pe cererile pieţei muncii;
  • asigurarea diversităţii formării profesionale continue şi cooperarea între furnizori şi piaţă;
  • creşterea calităţii formării profesionale continue şi recunoaşterea internă şi internaţională a certificatelor emise de furnizori şi de centrele de evaluare acreditate.

Implicarea partenerilor sociali

Pe tot parcursul procesului de elaborare şi definitivare a conţinutului legii, partenerii sociali au fost implicaţi, participând la trei runde de dezbateri şi trei seminarii regionale, desfăşurate în comun cu reprezentanţii autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu, cu furnizori privaţi de formare şi cu experţi ai CNFPA.

Prin această lege partenerii sociali dobândesc atribuţii, răspunderi şi drepturi explicite privind:

  • elaborarea şi finanţarea de către angajatori a strategiilor şi planurilor de formare profesională, cu obligaţia de a le implementa pentru proprii salariaţi;
  • furnizarea către direcţiile teritoriale ale Institutului Naţional de Statistică (INS) a datelor solicitate, referitoare la activităţile de formare profesională organizate de către angajatori şi alte instituţii;
  • participarea în instituţiile tripartite (CNFPA, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ANOFM) şi în comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesională.

Comentarii

Noua lege propune un cadru instituţional coerent privind responsabilităţile, cooperarea şi conlucrarea instituţiilor şi a partenerilor sociali în scopul asigurării calităţii şi oportunităţilor de acces la formarea profesională continuă. Legea poate genera o mai bună conexiune între sistemul de formare şi cerinţele pieţei muncii, dar şi o convergenţă şi armonizare cu practica şi exigenţele europene în domeniu.

Succesul legii poate fi dependent de dinamica şi echilibrul contribuţiilor la resursele financiare necesare sistemului de formare profesională continuă. Este vorba atât de contribuţiile angajatorilor şi ale angajaţilor cât şi de suportul prin fonduri guvernamentale sau prin alocaţii de la Fondul Social European.